Pe ponton la Cetate

Când am ajuns prima oară la Portul Cultural Cetate, acum vreo 3 ani, într-o primăvară, am înțeles foarte rapid ce era cu actul I din orice piesă de Cehov. Puteam să citesc ore întregi în mansarda conacului sau pe ponton și în tot timpul ăsta să aud pe cineva cântând la pian. Toată lumea făcea ce voia, iar timpul se lăbărțaaa…

_MG_9170

La sfârșitul verii aceluiași an am ajuns și la Divan, Festivalul Degustătorilor de FILM și Artă Culinară. M-am bucurat să simt cum publicul se bucură de o intimitate pe care îmi e greu să mi-o imaginez în orice alt spațiu. Toată lumea este musafir la cele mai calde gazde, Masha și Mircea Dinescu. Mie, deobicei, când mi se spune “simte-te ca acasă” îmi e foarte greu să răspund invitației. Nu e cazul aici. În vara respectivă s-a întâmplat să întârzii câteva ore, camera rezervată mie s-a ocupat, iar eu am ajuns să dorm pe ponton, să plutesc practic pe Dunăre. A fost o întâmplare foarte fericită care s-a transformat în tradiție. Sunt acum pentru a treia oară la festival și mi-am rezervat pontonul de prin toamna trecută. Pe ponton nu am semnal la telefon și nu am internet, dar am cărți și umbră, am Dunărea care își schimbă culoarea odată la câteva ore pe zi, seara la fiecare 10 minute. E singurul loc în care mă simt mai bine decât pe un acoperiș.

O să încerc să mai povestesc zilele următoare și despre alte lucruri foarte faine care se întâmplă aici, mâncarea e sigur unul dintre ele. Până atunci, las câteva fotografii foarte grăitoare cu pontonul de când l-am cunoscut eu și până acum. Anul ăsta a primit o vopsea nouă de la Irlo.

_MG_9147 _MG_3560 _MG_3217 _MG_9769

 

Leave a Note

Your email address will not be published.