Blackwhite. sau Harap Alb

De 4 săptămâni de când sunt în New York nu prea am vorbit despre asta. Mâine am premieră cu spectacolul co-regizat împreună cu cel mai bun prieten al meu, Vasile Flutur, care a și tradus textul. Mă refer la Harap Alb, care la noi se cheamă Blackwhite, the Adventures of Harap Alb. În primul rând, m-am decis să scriu pentru că nu am somn. Adică somn ar fi, dar am emoții.

Nu o să povestesc acum foarte mult despre proiect, dar vreau neapărat să precizez cu foarte mult entuziasm că spectacolul s-a ridicat în 3 săptămâni de lucru intensiv într-un workshop de teatru la care participă peste 100 de copii și la finalul căruia rămân mai multe spectacole. Compania care se ocupă de lucrul ăsta este Piper Theater Productions, care își asumă în fiecare vară responsabilitatea de a mai pune o cărămidă zdravănă la educația copiilor din cartierul în care își face veacul (Park Slope, Brooklyn). În fiecare zi mă gândesc la asemănările pe care le are cu Ideo Ideis, ocazie cu care realizez și câte diferențe există. Un singur exemplu, aici, în New York, educația prin teatru e ceva împământenit, mult dincolo de orele de drama de la școală. Noi încă ne luptăm să introducem cursul ăsta în școli.

Bun, am ajuns acum o lună aici și am avut o zi la dispoziție ca prin jocuri și o foarte scurtă audiție să fac o distribuție de 18 copii. A ieșit, a ieșit chiar foarte bine. Castingul e o pasiune de-a mea. Harap Alb e o fată care s-a tuns scurt pentru rol, fără să se gândească foarte mult și fără să regrete după.

Nu mai scriu mult, că e 3 jumate noaptea și mai am de lucru înainte de repetiția de mâine, repetiția dinaintea premierei. Mai vreau doar să mulțumesc echipei fenomenale de la Piper, vreau să mulțumesc festivalului Ideo Ideis, care în 9 ediții mi-a povestit tot ce știu despre lucrul cu copiii și cu adolescenții și mai vreau să îi mulțumesc profei de teatru din liceu, Gabriela Moraru, pe care mereu am respectat-o pentru ce a făcut cu trupa în care m-am jucat intr-a 9-a și a 10-a, dar acum o și înțeleg puțin mai bine.

După premieră o să scriu mult mai mult, acum o să las doar niște fotografii de la repetiții, în ordine cronologică: